Revelion 2012-2013

28 decembrie - 1 ianuarie

Nu aveam nici un plan facut cand am Ana-Maria a venit cu propunerea sa megem la Borsa. Ultima data am fost acolo in 2004...iar zona are multe posibilitati. Imi iau si schiurile de tura cu gandul la creasta muntilor Rodnei.
Pana la urma putina zapada care a cazut la inceput de decembrie se topeste pe zi ce trece iar eu incep sa caut ce trasee de o zi putem face cu plecare din Borsa Complex.
Ne intalnim cu totii vineri seara si dupa ceva discutii facem si planul:
- Cabana Puzdrele, Vf. Pudrele
- Varful Gargalau
- ski de tura in ziua cu revelionul, asa mai lejer.

Ziua 1: Cabana Puzdrele

Stiam ca aceasta cabana este de mult inchisa dar pe de alta parte vechiul traseul care urca la ea pleaca din aproprierea cazarii noastre asa ca este o destinatie buna. Traseul in principiu ar trebui sa fie marcat dar in realitate putinele semne sunt greu de gasit, poteca nu prea mai este folosita iar zapada face destul de dificila gasirea ei.
Ceva zapada a mai ramas dar acum este inghetata bocna:

Dupa ce iesim din sat intram pe o vale pe care suntem nevoiti sa trecem apa de mai multe ori, inaintam destul de greu, cu siguranta nu o sa mai avem timp sa iesim in cresta dar macar pana la cabana sa mergem.

Dupa ce scapam de rau intram intr-un vechi drum forestier pe care se merge mai usor.

Aici totul este acoperit de zapada iar peisajul in sfarsit arata de iarna..dupa cam o ora de mers printr-o padure superba de brad ajungem si in zona cabanei unde intre timp au aparut mai multe stane. Undeva in departare zarim si ruinele fostei cabane, Puzdele. Avea o poziti buna, mai ales pentru ture de iarna, pacat.

Cabana Puzdrele

Mancam rapid ceva intr-o stana, facem o poza de grup iar apoi pornim la vale rapid pentru manati de gerul care incepe sa se faca simtit. Vedem o stana pe partea cealalta de vale, unde un caine ne latra. Probabil ca cineva este acolo si cu siguranta nu a venit pe acelasi drum cu noi pentru ca nu eram urme. Mergem intr-acolo cu speranta sa gasim alt drum la introarcere ca sa facem un circuit.

Supriza placuta, gasim de fapt o cabana noua construita, in regim inchis evident. Drumul de acces la cabana este numai bun pentru intoarcere mai ales ca incepe sa se inopteze.

Ziua 2: Varful Gargalau (2159m)

Astazi suntem hotarati sa iesim in creasta principala asa cu nu mai vrem sa pierdem timp pe drum. Ramanem doar 4: eu, Ioana, Ana-Maria si Remus. O sa urcam cu telescaunul ca sa castigam timp.
Vremea este buna, zapada mica si inghetata. Mergem la inceput pe traseul de vara pana undeva sub varful Gargalau loc de unde parasim tarseul si direct pe varf. Eu am ramas fara baterie la aparatul foto.... dar avem noroc cu aparatul Anei:

Pe varf privelistea e super, doar vantul bate destul de tare...Avem timp destul si facem din nou o bucla. De pe varf coboram in saua Gargalau iar de acolo ne abatem pana pe varful Galatiului de unde coboram pe un picior de munte in platoul de sub taul Stiol. Superba zi.

Ziua 3: Ski de tura

Vremea buna si astazi, chiar mai cald decat in celalate zile. Urcam cu masina pana in pasul Prislop de unde pornim drect pe skiuri. Planul era sa mergem pana la partia de ski sa intalnim restul grupului...doar asa, ca sa facem miscare....numai bine ca sa fim obositi pentru seara de revelion.

Revelion...party..intrerupt la ora 12 de ceva artificii si un moment folcloric regizat de Sandu, Ana si Andreea..

Pentru prima zi din anul nou programul este mai lejer mai ales ca eu si Ioana trebuie sa pornim spre Timisoara. Mergem pana la manastirea Barsana

Poza de grup si apoi ne despartim. Sper sa ne mai vedem in aceeasi formatie si in timpul anului nu doar de revelion..

Brad - Criscior cu mocanita

23 Decembrie 2012

Craciun la Hunedoara, vizite, sarmale, vin, prajituri....
Sorin si Cristina fac o excursie cu copii la Brad, se pare ca ar merge mocanita (http://www.cfi.ro/). Auzisem si eu de calea ferata ingusta societatea care efectueaza plimbari cu o mocanita tractata de locomotiva pe abur. Stiam ca se pot face excursii la cerere insa surpriza de craciun se fac curse regulate.
Odata ajunsi in Brad cel mai greu a fost sa localizam statia mocanitei. Se pare ca este exact in spatele garii vechi, langa drumul european (este si o mica placa informativa acolo).
Programul nu este trecut, stim ca functioneaza asa ca pierdem putin timpul prin gara veche, o constructie deosebita, acum in paragina:

Cam dupa o ora de asteptare apare si trenul nostru...

Bucurie mare, aburi, copiii, mos Craciun (care era si el in tren imparte Mos Craciuni de ciocolata!!! si dupa toate aparentele era cam afumat)

Se executa manevra de introarcere a locomotivei (mi-a parut mie intial cam patrata insa dupa ce au intors-o am priceput...venea cu spatele).
Mecanicul vegheaza printre aburi la buna desfasurarea a operatiunii (spre deosebire de mos Craciun cred ca el nu era deghizat ..)

Excursia dureaza cam 40 de minute timp in care parcurgem o zona industriala situata intre Brad si Criscior (pe o parte un parau iar pe cealata parte o conducta mare pentru agent termic).
Statia terminus este undeva intr-o uzina, sau fosta mina ca nu am reusit sa imi dau seamna.. de un pitoresc aparte:

Desi peisajul nu e chiar ca pe  valea Waser-ului merita totusi pentru ca locomotiva si vagoanele arata foarte bine iar personalul trenului deosebit..
Echipa completa

Rimetea

1 Decembrie 2012

Anul acesta pentru prima data avem liber și pe 30 noiembrie, de Sf. Andrei, deci weekend prelungit. Din păcate vremea nu se anunța prea buna. Dupa 3 zile în care am stat cu ochii pe prognoza meteo am decis ca oriunde mergem o sa ne ploua...asa ca o sa mergem la Rimetea in Trascau, măcar este departe de Timișoara.
Plecam vineri dimineața cu planul sa găsim cazare într una din casele vechi din centru comunei pe care le-am remarcat de la prima vizita în zona. Odată ajunși mergem la prima pensiune:

Este plin dar ne promit ca putem manca la ei în regim de demipensiune și ne îndruma spre o alta casa unde putem găsi cazare. Aici întâmpinam o problema: nu ne-am anunțat sosirea deci nu s-a făcut focul cu o zi înainte iar temperatura în camere este sub 5 grade (pereții sunt de piatra groși de 90cm). Gazda prefera sa nu un cazeze în aceste condiții dar pana la urma ii convingem.

Pentru ca nu ploua încă ne schimbam repede și tragem o fuga pe Piatra Secului.

Rimetea

Rimetea

Piatra Secului

Deși tura nu a durat decât 4 ore adăugat la drumul cu mașina din Timișoara pana aici, seara nu mai facem nimic...doar focul...Spre ora 23 reușim sa atingem (pentru scurt timp) temperatura de 19 grade (temperatura considerata si de gazde optima pentru somn)
Ahh am uitat, cina la Pensiunea Aranyos este delicioasa.
1 decembrie, ziua naționala, ploua și este ceata. Planul de rezerva o vizita la Salina Turda:

Când ieșim incurajați și de faptul ca ploaia s-a oprit dam o fuga pana în cheile Turenilor, aflate lângă satul cu același nume, foarte aproape de Turda. Nu ne-a plăcut  acum nu știu de la ce: de la vremea proasta de la noroi sau de la gunoaiele din zona...

De departe momentul cel mai frumos al zilei a fost vizita la Forras Borozo, adica la birt

Rimetea in 1905

Am degustat o țuica  am aflat povestea comunității locale (povestita aici pe blog nu ar avea nici un farmec) dar cel mai important am primit o diploma care sa ateste ca am urcat pe Piatra Secului:

Evident pentru obținerea diplomei a trebuit sa aducem dovada (digitala) a ascensiunii...
Gazdele noastre (care ne-a fost și ghizi) au fost foarte amabili iar mobilierul casei absolut superb:

Băncuța era din 1889

Lada de zestre (aprox 1880)

Contact: Czako Paraschiva, 0721259441 iar daca este iarna nu uitati sa sunati cu o zi inainte.
Duminica, ultima zi, mulțumita gazdei noastre mai vizitam și câteva obiective din sat:

Casa țărăneasca

Minele de fier medievale si ultimul miner in viata

Minele de fier medievale

Ziua o încheiem cu o vizita în cetatea cetatea Alba Iulia Carolina recent renovata.

Mai multe poze aici: http://www.oco.ro/index.php?q=locuri/Rimetea