sâmbătă, 19 noiembrie 2016

Prin Cheile Peciniscai catre Varful Domogled

Se aliniaza inca o data planetele si avem liber atat eu cat si Cosmin o zi de weekend. Vremea se anunta perfecta iar alegerea turei nu este deloc usoara. Putem merge in munti inalti unde deja avem zapada sau zona Herculane. Pana la urma alegem Heculane pentru ca temperaturile s-au  anuntat foarte ridicate si nu avem chef mers prin zapada topita.
De fiecare data cand am mers in zona am urcat pe valea Cernei si facut doar trasee de la Km 12, podul Tasnei, in sus. A venit momentul sa vedem si traseele din zona statiunii
Tura aleasa este: Cheile Peciniscai - Creasta principala a muntilor Mehendinti - Vf. Domogled - Cheile Prolazului (cariera).
Desi este o zona cunoscuta la noi in tara, umblata de turisti de toate varstele pentru zona Bailor Herculane nu exista o harta turistica. Singura harta mai noua (care este o schita ceva mai buna) a aparut in revista muntii Carpati insa cuprinde valea Cernei cu ambii versanti doar de la Km 12 (Dumbrava) in amonte.
Pe site-ul parcului (http://domogled-cerna.ro/) exista o harta dar care este o copie de pe google pe care au fost trasate traseele..trasare care nu prea corespunde cu realitatea.
Despre trasee nici nu mai vorbim, nici un pliant sau nici macar site-ul oficial al parcului nu reflecta realitatea, exista o multitudine de trasee marcate dar care in puncte cheie dispar facand uneori dificila orientarea (trebuie precizat ca unele poteci nu sunt prea umblate)
De mai mult ajutor mi-a fost un pliant cu traseele care include si o mica harta tiparit undeva in jurul anului 2000..pe care nici mai stiu de unde il am.
Nici nu intram bine in cheile Peciniscai ca si intalnim 2 turisti care se intorc dezamagiti ca nu au mai gasit semne de marcaj. In formatie de 4 persoane acum cu GPS si schite ale zonei reusim sa gasim poteca care dupa um timp se dovedeste a fi si marcata. Iesirea in creasta principala a muntilor Mehedinti este bine marcata (dar prin alt loc decat cel pe harta parcului..)
Creasta principala a muntilor Mehedinti este de fapt un drum forestier de buna calitatea si plin de noroi in momentul acesta. Singura lui utilitate este aceea ca iti permite sa faci legatura intre trasee.
Ajungem fara peripetii pe varful Domogled care desi mic (1105m) ofera o panorama foarte reusita. De aici coboram catre cheile Proazului insa inainte de intrarea in chei alegem o poteca veche de pastorit catre aceleasi Cheile ale Peciniscai, asa ca sa mai facem o recunoastere in zona.





Intrarea in Cheile Peciniscai

Cheile Peciniscai

Cheile Peciniscai

Cheile Peciniscai

Cheile Peciniscai

Pe poteci mai putin umblate

salase undeva cheile Peciniscai si cheile prolazului

salase undeva cheile Peciniscai si cheile prolazului





Domogled







Mehedinti


Coboram catre Cheile Prolazului, In fata Domogledul Mic

Coboram catre Cheile Prolazului, In fata Domogledul Mic


Coboram catre Cheile Prolazului, In fata Domogledul Mic


Pinul negru

Pinul negru

Pinul negru

Pinul negru

duminică, 13 noiembrie 2016

Ilidia - Valea Mare

Ilidia este mic sat in Caras, comuna Ciclova Romana undeva in apropiere de Oravita. De aceasta localitate am auzit prima data datorita cetatii aflata pe magura unui deal din apropiere. Cosmin care facuse deja o tura in zona mai stia ca pe valea raului Vicinic (sau Valea Mare) care stabate satul, undeva un amonte se aflat niste desene rupestre.
Sunt deja destule motive ca sa facem o tura in zona, asa de recunoastere mai ales ca vremea pentru acest weekend nu se arata buna pentru ture la altitudini mai mari.
Ajungem in sat sambata dimineata in jur de ora 9:30 si descoperim ca aici a venit deja prima zapada a sezonului.
Casele sunt ingrijite si se vede pe ele urmele unei bunastari indepartate. Cosmin imi spune ca aceasta localitate a fost vestita pentru numarul mare de imigranti care s-au intors sin SUA cu bani. Acum dupa aproape un secol inca se vede acest lucru pe aspectul caselor.
Casa din tuf calcaros in Ilidia

Casa din tuf calcaros in Ilidia
Lasam masina la biserica parcurgem satul si intram pe vale..zapada a schimbat putin peisajul.


Drumul continua printr-un mic sector de chei iar dupa cam 4km departare de Ilidia ajungem la un canton silvic. O constructie veche cu un farmec aparte care insa pare folosita doar sezonier.





Putin in amonte de canton se afla o cascada destul de mare. In zona cascadei datorita unui pod se poate trece usor apa ca sa putem face accesul la desenele rupestre.



Desenele sunt situate in locul numit "Cleantul lui Ion Sarbu" si par sa aiba o tenta religioasa. De altfel aparitia lor este legata de existenta unei biserici medievale in zona, undeva in sec XIII-XIV (http://ran.cimec.ro/?lang=TEOMDCGSVLXHL&descript=ilidia-ciclova-romana-caras-severin-stanca-cu-desene-rupestre-in-culoare-rosie-de-la-ilidia-vicinic-cod-sit-ran-51966.10)

Facem cateva poze ne intoarcem la canton iar de aici incercam folosind doar busola sa ajungem la cetatea Ilidia. Ajunsi in creasta vaii ne miram de grosimea statului de zapada, 20cm la doar 650m altitudine. Aici insa conditiile sunt mai aspre, vantul puternic ne face sa inghetam repede in timp ce incercam sa deslusim pe harta inexacta drumul pe care trebuie sa il urmam. Ceata ne ajuta si ea asa ca in 20 min reusesc sa pierd ruta si ne trezim pe un drum forestier care mergea direct catre Ilidia...adio cetate.
Oricum trebuie sa ma mai intorc pentru ca zona este superba pentru ture usoare de o zi insa la primavara.


duminică, 2 octombrie 2016

Hai hui prin Tarcu

Dupa examenul din septembrie pentru leader montan urmeaza perioada de pregatire pentru iarna. Excursiile cu prieteni in special cu grupuri sunt binevenite si chiar indicate.
Pentru urmatoarea excursie aleg zona Tarcu, un circuit partial nemarcat. Ideea este ca traseele marcate sunt mai usor accesibile iar acum daca tot mergem cu "ghid" macar mergem prin locuri mai putin umblate.
Plecarea o facem din saua Jigorii de unde coboram in valea Sucului. De aici vom urca pana la 1650m pe piciorul Brusturul apoi in traversare pe curba de nivel vom merge spre Cabana Cuntu. Intoarcerea se va face pe traseul obisnuit, marcat cu banda rosie pana la masini.
Desi este deja octombrie din cauza vremii calduroase padurea inca nu a imbracat haina de toamna. Avem noroc si de temperaturi extraordinar de mari pentru aceasta perioada, practic am mers in conditii de vara.


S-a reconstruit podul peste apa Sucului asa ca nu mai trebuie sa ne descaltam ca sa traversam. Mai mult traseul pe piciorul Brusturu s-a remarcat, acum crucea rosie este usor de urmarit. Lumea este odihnita si entuziasta asa ca urcarea pana la cabana lui Dunca o terminam rapid. Ciupercile sunt una din atractiile excursiei.




Dupa un pranz la cabana lui Dunca, pranz din traista evident luam un desert binevenit: afine si merisoare.


Drumul pe curba de nivel pana in valea Olteana ne solicita gleznele pentru ca tot versantul muntelului este plin de merisor si afin si in plus iarba uscata aluneca tare. Fiecare merge in ritmul lui si ne adunam la stanele din valea Olteana.


La Cuntul facem o scurta pauza si ne grabim sa prindem lumina faina a apusului in poiana Jigorii.
 La sfarsit am adunat 24.5Km, destul de mult pentru niste IT-isti :-)