duminică, 30 septembrie 2012

Godeanu

30 septembrie 2012

Primul varf important al cresteri principale din masivul Sureanu, 1658m.Nu am mai fost acolo din 2002, august, cand intr-o tura am trecut toata creasta pana la Vf. lui Patru.
Ioana pe Vf. Godeanu

Pe creasta in Sureanu
Imi aduceam aminte ca practic creasta principala a Surenilor este domoala, un drum forestier si atunci a venit si ideea de a o traversa cu bicicleta, probabil in 2 zile.
Anul aceast este putin prea tarziu sa pun planul in aplicare asa ca pentru inceput ar trebui sa gasesc un drum de acces spre vf. Godeanu, adica sa gasesc o urcare in creasta.
Aleg urmatorul traseu:
Bucium - Sibisel (peste deal) - Valea Riusor - Ceata - Godeanu - Poiana Hatia - Cioaca Ulmului - Culmea Muncelului - Vf. Godeanu - Culmea Muncelului - Valea Paraul Alb - Gradiste - Costesti - Bucium.
Nu am GPS, am printat doar niste harti de pe googlemaps.com. Problema a fost ca undeva pe Valea Riusor am ratat o intersectie si in loc sa ies in Ceata am iesit in vf. Groape dupa o ora si jumatate de carat bicicleta in spate. De aici insa orientarea nu a mai pus nici o problema...
Chiar sub varf este un izvor cu apa rece, foarte buna care nu seaca niciodata. Fac o pauza binemeritata pe varf si apoi incep coborarea.
Timpi:
Bucium - Godeanu : 6 ore (probabil ca se faceam doar 4 daca nu pierdeam drumul.)
Godeanu - Bucium: 2 ore.
Ramane de cautat si alte cai de acces, pentru ca aceasta urcare pe Ceata dinspre Sibisel este incurcata. Ar mai fi 2 posibilitati:
1. Urcare pe vale catre schitul Magureni pana la intersectia unde drumul traverseasa apa si incepe urcusul final catre schit. In acel punct, nu trecem apa ci continuam pe vale. Ma astept ca drumul sa urce pana in cumpana de ape cu valea Strambu. Traseul este 90% ciclabil.
2. Urcare dinspre Paraul Alb, insa aici ar cam fi mult push bike.
Ramene de studiat la primavara, in 2013, varianta 1 iar apoi suntem gata de tura, probabil in iunie.

sâmbătă, 15 septembrie 2012

Eibental, Bigr

15,16 Septembrie 2012

Prima data am fost in satele de cehi acum vreo 4 ani, la Ravensca, cu bicicleta. De atunci cand putem primavara sau toamna revenim. Anul acesta toamna este cam aglomerata asa ca desi prognoza meteo nu este prea buna punem bicicletele pe masini si plecam spre clisura Dunarii.
In drum spre Moldova Noua incepe ploaia, insa la Liubcova este soare. Lasam masinile aici si pornim spre Eibental, prima destinatie unde ajungem pe vreme buna. Drumul este usor, la inceput plat si asfalt pe clisura Dunarii apoi 6 Km pe drum pietruit in urcare.
Admiram satul, poze nu facem ca am lasa SLR-ul acasa . Avem o mica sedinta tehnica. Mai sunnt cam 2 ore de lumina, este innorat si cam bate vantul.
Descopar ca avem 2 rute posibile spre Bigr: una mai scurta 16Km (banda rosie) insa localnicii ne spun ca o sa impingem mult la biciclete iar a doua 25.5Km (banda galbena) pe drum forestier.
Ioana este hotarata, desi timpul este scurt pornim pe drumul mai lung cu speranta ca o sa stam mai mult in sa. Din pacate dupa ce parasim satul si urcam in culmea muntilor Almajului intram cu capul in nori la propriu. Ceata deasa, ploaie marunta si vant puternic.
Marcajul impecabil, fara el cu siguranta nu ajugeam in Garnic. Din cauza cetii inaintam incet, suntem cu moralul la pamant, nu vedem nimic si evident ne prinde noaptea pe drum.
Nu ma descurajez scot frontalele si am parte de o surpriza de proportii: lumina frontalei este difuza si se reflecta pe ceata densa reducand vizibilitatea la 2 m.
Atunci mi-am dat seama ca excursia noastra nu mai este chiar una de placere....Ioana este nervoasa ...inaintam incet pe langa biciclete.
Ajungem la ora 20 la Bigr in sfarsit. Mai trebuie sa caut cazare, evident ca am planificat totul in ultimul moment asa ca am sunat pe nimeni.
Am ceva numere de telefon luate de pe http://www.banat.cz/ceske_vesnice.htm  insa din pacate nu raspunde nimeni. Atunci incerc solutia universala, mergem la birtul satului....functioneaza..
Ne cazam la Marek Pelnar, casa cu numarul 46. Nu are apa calda insa ne pregateste masa in 30 de minute...
A doua zi vremea este la fel iar Ioana nu mai vrea alte aventuri pe ceata...asa ca ne intoarcem incet catre masina pe drumul auto in Cozla. 
Pe clisura Dunarii este soare....

joi, 13 septembrie 2012

Ursici

9 Septembrie 2012

Duminica, vreme buna, zi perfecta pentru bicicleta. Ioana nu are chef asa ca iarasi o sa pornesc singur pe dealuri. Cum sunt in deplasare "la tara" undeva langa Orastie aleg sa vizitez unul din numeroasele catune din muntii Sureanu: Ursici.
Am gasit destul de putine informatii pe net despre acest catun iar acelea zugraveau satul ca fiind un loc uitat de lume, fara curent unde s-a inchis si scoala si aproape nelocuit. Deci clar trebuie vizitat.
Ca sa ajung la Ursici am plecat din Bosorod (jud. Hunedoara) in directia Luncani. Habar nu aveam cati Km sunt asa ca intreb un satean (tot timpul e bine sa apelezi la indicatorii vorbitori chiar daca esti bine documentat, niciodata nu se stie ce afli) aflu ca :la 4 Km in amonte imediat dupa ce se termina asfaltul se trece un pod. Dupa pod la dreapta porneste drumul catre Ursici, exista si un indicator rutier. De acolo sunt cam 10km pana in sat.
Am gasiti si capatul asfaltului, am gasit podul si incep sa urc. Drumul se vede a fost recent indreptat si pietruit pe alocuri asa ca permite si accesul auto daca nu a plout foarte mult in zona.
Dupa vreo 3 km de urcare intalnesc un mos care citeste linistit asezat pe un bustean. Ma uit sa localizez vaca (meseria asta cu pazitul vacii pe marginea drumului nu a inteles-o niciodata) dar domnul acesta nu poseda vaca...
Se pare ca il astepta pe nepotul sau sa il i-a cu masina (trebuie sa vina cam in 2 ore:-), asta era destul de dubios) iar intre timp se delecta cu cititul pliantelor de la niste pocaiti care urcasera in Ursici. Deci se pare ca nu este asa de izolat daca a fost localizat de pocaiti...
Drumul este valonat, perfect pentru mountain bike. Incep sa apara si casele pe dealurile din jur si atunci realizez ca o sa imi fie greu sa imi dau semna cand incepe si unde se termina satul. Nici o problema o sa apelam din nou la indicatorul vorbitor.


Ajung si la prima casa, locul este pitoresc asa ca fotografiez complet gospodaria omului. Probabil ca cei mai multi nu au surse de venit asa ca gospodariile de aici sunt aproape complete, au in jurul lor teren cultivat, livezi dar si locuri pentru cresterea oilor, vacilor.







Nu ma abat din drum si hotarasc sa intreb mai multe la urmatoarea casa pe drumul din sat:

Nu exista cimitir, nu exista nici biserica. Inca se pastreaza aici un vechi obicei in care mortii sunt ingropati in gradina. Mai mult si crucile arata altfel:












Urmatoare casa insa e locuita doar de cativa porci ci vaci .. asa ca sunt acum in dilema, in ce directie sa continui. Intre timp apare o domnisoara calare pe un ATV, beton, uite si indicatorul vorbitor.
Aflau ca mai sunt doar 18 case locuite insa in unele traieste cate o singura persoana. Aflu si unde este scoala (punct pe care il consider ca fiind centrul satului) asa ca fac cale intoarsa.









Scoala asemeni scolii din catunul vecin Tarsa este inconjurata de brazi inalti. Un lucru bun este ca ea renovata, are acoperis nou, usa si geamuri schimbate. Nu stiu insa daca mai sunt elevi care sa invete aici...

Ca sa nu ma intorc pe acelasi drum incerc sa aflu daca mai este cumva o posibilitate de coborare direct in valea Luncani,in zona pesterii Ciclovina.
Se pare ca este un drum, nepracticabil cu masina dar bun de bicicleta. Acest drum porneste de la scoala, in dreapta trece peste cu Vf. Lui Dan iar apoi coboara in vale.
Pornesc cu avant cobor cam 2 km iar apoi drumul se termina brusc intr-o gospodarie. Aici imi dau seama ca va trebui sa continui pe poteca insa fiind mai multe posibilitati hotarasc ca este mai bine sa intreb ciobanii pe langa care tocmai trecusem cu cateva minute inainte. Las bicicleta si o iau la deal catre ciobani.
Ceea ce a urmat a fost unul din cele mai interesante dialoguri pe care le-am avut. Mi-a fost lene sa urc pana la cioban care evident statea in varful dealului asa ca am strigat la el:
Eu:Buna ziua!!!Drumul spre Luncani pe unde este?
Cioban: Pai nu e drum [aici atentie la exprimare, trebuie intrebat de poteca nu de drum..]
Cioban: Da de unde vii?
Eu: Din Ursici.
Cioban: Pai aici e Ursici.
Eu: Pai de la scoala [am ales un punct arbitrat doar ca sa pot continua discutia]
Cioban: Da, la cine ai fost ?
Eu: La nimeni, ma dau cu bicicleta
Cioban: Pai unde ti-i bicicleta ? [uimire maxima]
Eu: Pai aici mai jos.
Cioban: Unde mai jos [dezastru, asta nu vrea sa imi zica nimic de drumul meu]
Eu: Langa casa...
Intr-un tarziu aflu ca poteca trece prin stanga casei lui in directia de coborare, urmareste niste stalpi de curent pana la urmatoarea casa sa unde exista drum de car pana in valea Luncanilor.
Urmeaza o coborare de 200m diferenta de nivel pe langa bicicleta pe o poteca abrupta prin padure de pin. Dupa aceea ajung si la urmatorea casa de unde drumul este fara probleme, ajund in Luncani, apoi in Luncani Vale si de acolo in Bosorod.
Cateva date:
Altitudine Ursici: ~1050m
Altitudine Bosorod: 305m
Distanta traseu cu plecare din Bosorod:  40km.